Pictura (Info)

Istoric

Istoria picturii chineze coboara la pietrele si ceramica pictate din neolitic, cu o vechime de peste 5.000-6.000 de ani. Cele mai vechi picturi gasite pana astazi, una cu personaje, dragon si phoenix, cealalta cu un personaj care conduce un dragon, au fost scoase la lumina din mormintele Regatului Chu, aproape de Changsha din provincia Hunan. Ele dateaza din perioada Statelor Combatante (475-221 i.H) si au o vechime de peste 2.500 de ani. In perioada dinastiilor Sui, Tang si a celor Cinci Dinastii pana la dinastia Song,

pictura antica chineza a cunoscut o dezvoltare fara precedent si a putut sa se desavarseasca din plin.

Peisajele traditionale din timpul dinastiei Sui (581-618) sunt cele mai vechi si raman renumite pentru delicatetea reprezentarii muntilor, lacurilor si calatorilor in diferite ipostaze. Prosperitatea socio-economica si culturala din aceasta perioada, ca si cea urmatoare din Tang, a favorizat si dezvoltarea picturii religioase.

Personajele din picturile dinastiei Tang (618-907) sunt renumite pentru eleganta si expresia lor vie. Una dintre ele, executata de Zhou Fang, prezinta un grup de doamne de la curte care se distreaza in gradina. Siluetele, pozitiile, dar si costumele, sunt atat de bine schitate incat se disting usor diferentele de statut in familia imperiala cat si caracterele lor particulare.

Tablourile din dinastia Song (960-1279) descriu mai in profunzime viata epocii respective, asa cum este prezentata in capodopera lui Zhang Zeduan de 525x25,5 cm. Aici se reda o scena magnifica a prosperitatii din Bianliang, capitala Song de nord (960-1126), cu peste 550 personaje, fiecare de cativa centimetri inaltime, dar pictati intr-o maniera pitoreasca alaturi de case, sarete, vapoare si animale, totul reflectand legaturile economice dintre capitala si provincie.

Incepand cu dinastia Yuan (1280-1368) peisajele si picturile de flori si pasari in cerneala de China au facut mari progrese. Artistii epocii au reusit sa puna la punct noi tehnici de folosire a pensulei, au aparut multiple scoli si au început sa includa poeme şi caligrafii in picturile lor, expresie a gândurilor si sentimentelor personale.

Caracteristici

Pictura traditionala chineza este numita Guo Hua (pictura nationala) si reflecta conceptia asupra naturii, societatii, filozofiei, religiei, moralei si artei. Principalul mijloc de compozitie utilizat este linia, iar tehnica necesita unelte si materiale clasice, numite si "cele 4 comori de studiu" :
1 - pensule
2 - bagheta de cerneala neagra
3 - hartie speciala foarte fina sau matase
4 - lespede (placa) de cerneala, minerale, pigmenti
Pensulele sunt din par de animal, cerneala este un amestec de cenusa de pin cu

clei animal, hartia este Xuan (numita dupa locul de productie Xuancheng, tinutul Jing, provincia O-Hui), placa de cerneala folosita la macinarea baghetei de cerneala este ca o calimara cu capac, iar mineralele si pigmenti se folosesc la prepararea tusului colorat.

Anumiti pictori se deosebesc prin maniera in care se servesc de cerneala (uneori opaca, alteori clara), de pensula, si prin vigoarea stilului. Deoarece pictura chineza nu suporta retusuri, artistul trebuie sa exerseze intens pentru a cunoaste si manui uneltele si materialele inainte de a crea, de exemplu, lumina si umbra in diverse nuante. Determinarea temei si conceptia, este un aspect particular in arta picturala chineza. Aceasta metoda care pune accent pe o mare concentrare a continutului si a conceptiei artistice, a dat operele cele mai semnificative. Ea presupune ca "compozitia sa fie deja creata chiar inainte de a incepe sa pictezi". Obiectivul este de a expune caracterul spiritual de-a lungul formei fizice, de a poseda totodata forma si spiritul cat si o solida rezonanta spirituala.

Pictura chineza nu este de loc o simpla copie a naturii. Sunt suficiente cateva linii.
Se acorda putina importanta la lumina si la umbra. Cel mai adesea se lasa ample spatii in alb. Dar acest alb si cele cateva linii va ofera imagini pline de viata si face tema mai expresiva. Aceste spatii lasate voit in alb, formeaza intr-un fel un tablou in tablou si contribuie la obtinerea efectului de ansamblu a picturii.

Pictura in cerneala de China este de asemenea marcata de folosirea perspectivelor diferite in aceeasi scena. Aceasta reconstruieste expresivitatea si permite sa vezi ce nu se poate vede pe fundal, de maniera ca orice tema, indiferent de complexitate, orice scena, oricat de imensa ar fi ea, poate fi reprezentata intr-un singur tablou.

Includerea de inscriptii poetice, de caligrafii si sigilii este de asemenea un alt aspect particular al picturii chineze. Conceptia lucrarii se explica printr-o inscriptie poetica caligrafiata cu eleganta, iar sigiliile decoreaza si echilibreaza compozitia picturii, ducand-o la un si mai mare nivel de expresie.

Montarea picturilor chinezesti se poate face pe rulouri verticale (Kakemono) si orizontale (Makimono), pe paravane sau in albume si necesita tehnici speciale.

Tehnici de pictura

Un pictor experimentat poate schita in cateva linii un peisaj sau gesturile unui personaj, exprimand in acelasi timp si sensibilitatea sa sau sentimentele sale. Chinezii numesc acest stil "Xie Yi" (pictura cu linii mari). Exista de asemenea un alt stil de pictura, cu trasaturi foarte fine, unde pictorul trebuie sa reprezinte foarte clar, precis si amanuntit parul unui personaj sau penele unei pasari. Acest stil este numit "Gong-bi" (pictura cu linii fine). Zhang Daqian, la inceputul sec XX, excela in stilul "cu linii mari", in timp ce Qi Baishi, un mare pictor contemporan, a stiut sa se foloseasca de ambele stiluri, reinnoind pictura traditionala chineza. Printre pictorii contemporani celebri, amintim nume ca Xu Beihong, Pan Tianshou, Huang Binhong, Li Keran, Li Kuchan, Liu Haisu, Fu Baoshi, Ye Qianyu, Guan Shanyue

Cele trei categorii

Pictura chineza cuprinde 3 categorii :
- pictura de personaje
- pictura de peisaje
- pictura de flori si pasari
Desi pare o clasificare dupa subiect, ea este de fapt o clasificare conceptuala si de gandire de-a lungul artei. Aceste "3 categorii de pictura" cuprind cele 3 aspecte ale universului si ale vietii umane : pictura de personaje prezinta societatea umana si relatiile interpersonale, pictura de peisaje exprima relatia intre natura si om, combinand totul intr-una, si pictura de flori si pasari exprima varietatile vietii naturale si existenta lor in armonie cu omul. Combinatia celor 3 constituie multitudinea lucrurilor in univers, fiecare transmitand ce este mai bun la celalalt si completandu-se reciproc.
Gu Kaizh, in perioda Orientala Jin, s-a specializat in pictura personajelor si a fost primul care a avansat ideea de "a exprima spiritul prin forma".

Pictura pe matase

Pictura chineza pe matase a aparut inaintea picturii pe hartie, in perioada Statelor Combatante (403-221 i.H.), cand artizanii de la curtea inperiala au inceput sa picteze caractere din caligrafia chineza pe rulouri de matase. In acea vreme, caligrafia era considerata cea mai pura si elevata forma de pictura, si doar dupa multi ani s-au inclus in picturi figuri umane, semne religioase si mitologice. Pictura pe matase a fost exclusiva in China timp de multe secole pana cand hartia a devenit preferata ca suprafata artistica.

Conceptul "cerul si omul sunt unul"

Pictura chineza acorda o mare importanta conceptiei si se distinge prin faptul ca formeaza intai conceptul inaintea picturii. Ea subliniaza unitatea obiectiva si subiectiva a imaginii artistice si nu urmareste nicio asemanare precisa cu forma, dar ea tinde sa obtina "efectul ingenios care resida intre asemanare si neasemanare" si "asemanarea prin neasemanare". Pictura chineza foloseste tehnici de cerneala si pensula unice pentru a descrie obiectele si a exprima sentimentele, si prin puncte, linii si suprafata, ea descrie forma, structura, textura, lumina si pozitia obiectului in pictura. Pensula si cerneala nu servesc numai drept tehnici pentru a descrie obiectele si a transmite emotii, ci servesc deasemenea drept vehicol al obiectului picturii. In acelasi timp, ele insele sunt o forma de nuanta, dezvaluind sarmul sofisticat in caligrafia chineza si posedand o valoare estetica unica. Pictura chineza accentueaza faptul ca pictura si caligrafia sunt omologe. In plus, ea acorda atentie si caracterului si desavarsirii artistului. Intr-o opera singulara, o atentie deosebita este data combinarii armonice a poemului, a caligrafiei, a picturii si a sigiliului. In scrierea poemului, a prefatei si a post-scriptumului unei picturi, artistul exprima intelegerea sa asupra societatii, a vietii nsi a artei. Acestea ultimele nu numai inbogatesc tema picturii, dar fac parte de asemenea din compozitie. Chiar pictand obiecte naturale pure, ca peisaje, flori si pasari, artistul se raliaza la constiinta sociala si interesului estetic al oamenilor, utilizand scene pentru a exprima sentimente sau aspiratii personale descriind un obiect particular.

Pictura chineza traditionala nu este numai prestigioasa, dar serveste de asemenea drept oglinda pentru reflectarea artelor traditionale ale Chinei, demonstrand conceptul traditional chinez "cerul si omul sunt unul"