|
| |
|
|
| |
Arta Ceramicii si Portelanului din China
|
Portelanul a fost folosit acum mai bine de 4.000 de ani in China. Acesta
este facut din argila alba speciala si arsa la temperatura de 1.280 grade. Exista mai
multe metode prin care aceste produse sunt lucrate, cea mai comuna modalitate de azi fiind
: modelare, decorare si glazurare. Alta metoda este modelare si emailare, apoi ardere din
nou. A treia metoda este glazurarea primara, dedesubt, in albastru si rosu. Chinezii au
perfectionat mereu lucrul la portelan si au ajuns sa produca numeroase piese care arata ca
sticla, coralul, piatra si ca multe alte materiale.
4 obiective majore au influentat aparitia si dezvoltarea Ceramicii si Portelanului in
China : lutul, combustibilul, sistemul de rauri si piata. Acolo unde exista in mod natural
un lut greu, o mare cantitate de combustibil, rauri pentru transport si o piata de
desfacere, ceramica a inflorit. Arta prepararii lutului, a glazurii si a tehnicilor de
ardere s-a transmis din generatie in generatie, fiecare dezvoltand maniere de decorare si
preparare a culorilor particulare, specifice zonei sale geografice sicreand diferite
tipuri de ceramica si portelan. De exemplu, materialul folosit de mesterii chinezi pentru
a crea celebrul portelan Chingte Chen, Kiangsi Province, era piatra de portelan
amestecata cu caolinul, un material cu o plasticitate slaba, pe care l-au prelucrat pentru
o consistenta fina si plasticitate marita, prin tinerea lui sub apa timp de ani de zile.
Din aceasta reteta s-a obtinut, prin utilizarea unui cutit special, si celebrul portelan
subtire "coaja de ou" in cuptoarele oficiale din dinastia Ming si
Ching.
Incepand cu dinastia Han (206 i.H.-220 d.H.), si continuand cu dinastiile Tang (618-907
d.H.), Sung (960-1279 d.H.), Yuan (1279-1368 d.H.), si Ming (1368-1644 d.H.), mari
cantitati de ceramica si portelan au fost exportate din China catre Coreea, Japonia,
insulele Ryukyu, Asia de Sud-Est, Filipine, Indonezia, India, Orientul Mijlociu, Coasta de
Est a Africii, Europa Continentala, Marea Britanie si Statele Unite.
Artizanii de astazi au acces la tehnologii moderne, au metode avansate de lucru, dar
continua sa mentina si sa aplice tehnicile traditionale, unii invatand si studiind
singuri, altii studiind la academii si universitati de arta din China si Taiwan.
Tipuri de Ceramica si Portelan din Asia
PORTELANUL ALBASTRU si ALB
(Perioda : 1400 la 1700 d.H.)
|
Portelanul Albastru glazurat, "Qinghua
Ci" in chineza, este cel mai cunoscut tip de ceramica. El
mai este numit si "Albastru si Alb" dupa oxidul albastru de cobalt pictat sub
glazura, si a devenit asa de faimos probabil deoarece a fost comercializat de europeni de
prin sec. XVII, chiar daca China exporta de secole aceste produse in Asia Centrala si de
Sud-Est.
Primii negustori portughezi care au vizitat China au realizat valoarea "aurului
alb" si au inceput sa importe cantitati limitate pentru nobilii din Europa. In anul
1603 Compania olandeza a Indiei Orientale (VOC) a trimis o incarcatura de portelan
chinezesc Albastru si Alb catre Amsterdam unde a fost vandut cu un profit enorm, si din
acea data acesta devine cunoscut ca portelanul cel mai fin din lume si cela mai dorit in
Europa si mai tarziu in America de Nord, |
 |
|
Portelanul Albastru si Alb a aparut prima data in
timpul dinastiei Yuan (1127 - 1279), dar a devenit foarte
raspandit in timpul dinastiei Ming (1368-1644), fapt ce a determinat utilizarea comuna a
termenilor portelan Ming si portelan Albastru si Alb in zilele noastre.
CERAMICA CELADON
(Perioda : 1000 la 1600 d.H.)
|
Celadon este termenul folosit pentru a descrie glazura verde a ceramicii
din tinutul Longquan, provincia Zhejiang din China, numit si Longquan qingci care
in limba chineza inseamna "portelan verzui". Glazura este facuta din lut
amestecat cu cenusa de lemn si 2-5 % fier, si trebuie arsa intr-o atmosfera cu oxigen
redus pentru a obtine efectul de "glazura crapata".
Metoda Celadon a inceput sa fie folosita in sec. VII in China, dar in timpul dinastiei
Song (960-1280) indemanarea ceramistilor a avansat la un mare nivel incat vesela fina avea
culoarea si textura similara jadului. Incepand cu sec. XIV incepe sa fie incizate motive
decorative ca floarea de lotus si crizanteme stilizate. |
 |
|
Numele de Celadon provine de la numele eroului din romanul cavaleresc
L'Astree, scris in anul 1610 de reverendul francez Honore d`Urfe. Celadon era iubitul
eroinei Astree si era descris ca fiind imbracat in verde. In acea perioada apare
portelanul chinezesc qingci la Paris, iar lumea compara culoarea portelanului cu
cea a hainelor lui Celedon si incepe sa numeasca portelanul "celadon" in Franta,
apoi in alte tari.
Productia de Celadon in Tailanda se pare ca a inceput la finele sec. XIV.
CERAMICA TANG (San Cai)
(Perioda : 700 la 900 d.H.)
|
Ceramica timpurie colorata din China mai este numita si Sancai
care inseamna 3 culori. Oricum, culorile glazurii folosite in decorarea vaselor din timpul
dinastiei Tang (618-911 d.H.) nu erau limitate la 3, erau variatii de baza ale culorilor
maron, verde si albastru, iar in vest Tang Sancai se referea uneori la folosirea
culorii verde, galben si alb, iar mai tarziu alte doua culori erau descrise ca ambra
(chihlimbar) si crem.
Vasele Sancai erau originale din nordul Chinei, iar la cuptoarele oficiale situate in
Tongchuan, tinutul Neiqui (in Hebei) si Gongxian (in Henan), lutul folosit pentru vasele
de inmormantare era acelasi folosit de ceramistii Tang. Multe din piesele create de ei,
camile si cai, dansatoare si razboinici, erau incluse in morminte ale personalitatilor
Tang, cu |
 |
|
credinta ca aveau sa-i serveasca in lumea de apoi.
Multe piese de ceramica Tang erau sculptate manual sau erau construite prin ansamblarea
mai multor piese din luturi diferite, ceramica Tang fiind o parte a evolutiei productiei
de portelan si ceramica din China, iar utilizarea produselor ca "obiecte pentru
morminte" este relativ recenta si a pornit in jurul anului 300 i.H.
PORTELANUL QING
(Perioda : 1700 la 1900)
|
In timpul dinastiei Qing (1644-1911) ceramistii au inceput sa foloseasca
culori stralucitoare pentru a impodobi platouri si vaze cu scene pictate meticulos, cu
multe detalii si nuante coloristice. Maestrii de portelan produc vase colorate in 5 culori
prin aplicarea unei varietati de pigmenti sub glazura, pentru scenele florale, peisaje si
scenele cu personaje - un stil de portelan numit portelan multi-color care a fost
(si este) foarte cautat in Vest.
In timpul perioadei Yung Chen (1723-1735) arta portelanului a avansat prin dezvoltarea
emailului fencai intr-o multitudine de nuante si tonuri. |
 |
|
PORTELANUL ALB
(Perioda : 1700 la 1900)
|
Portelanul alb a inceput sa fie produs pe scara larga la Jingdezhen si la
alte cuptoare din sudul Chinei din timpul dinastiei Song (960-1279). Cel mai faimos
portelan timpuriu din acele vremuri a fost qingbai (pronuntat ching-pai) care a
fost comercializat de-a lungul coastelor Asiei de sud-Est. Pana sa fie eclipsat de
portelanul Albastru si Alb in sec. XIV, portelanul alb a fost ceramica dominanta din
vremurile acelea.
Termenul Qingbai (numit si yingqing) se traducea literal ca "alb-albastrui
clar" iar textura ca de jad a portelanului rezulta din glazura clara (limpede) care
continea fier in cantitati foarte mici. Cand era aplicata pe portelanul alb, care uneori
avea decoratiuni sculptate sau modelate, glazura producea o culoare verzui-albastra. |
 |
|
PORTELANUL NEGRU
(Perioda : 1400 la 1700)
|
Cu mult timp inainte ca portelanul Albastru si Alb din China sa foloseasca
cobaltul, un oxid negru de fier era folosit pentru a picta motive sub glazura transparenta
protectoare. Aceasta tehnica folosita la Cizhou in nordul Chinei, s-a dezvoltat
independent de productia de Celadon din sudul Chinei.
Prin sec. XIV a aparut si in Tailanda si Vietnam asa numita tehnica
"sub-glazura" (intai se face pictura cu oxizi si apoi se aplica glazura). Pestii
si crizantemele erau teme preferate la decorarea obiectelor in Tailanda, ca simbol al
longevitatii si fericirii, iar in Vietnam excelau motivele florale. Este posibil ca
aceasta tehnica sa fi ajuns in Tailanda si Vietnam prin intermediul ceramistilor emigranti
din China care foloseau deja aceasta tehnica. |
 |
|
CERAMICA SATSUMA
(Perioda : 1800 la 1920)
|
Stilul de ceramica cunoscut sub numele de Satsuma a fost creat
pentru prima data in provincia Satsuma din sudul insulei Kyushu, Japonia, in sec. XIX.
Multe descoperiri istorice atesta existenta olaritului acolo inca din sec. XVI, iar
productia a continuat pana la inceputul anilor 1920.
Se denumeste Satsuma ca fiind uneori ceramica, alteori portelan, dar de fapt este ceva la
mijloc, acest tip de portelan fiind ars la temperaturi mai mici decat portelanul si mai
mari decat ceramica, in 3 cuptoare de baza situate in 3 zone din Japonia. Se foloseste lut
maron, iar ceramica de azi are culoare crem si glazura crapata, urmare a procesului de
ardere in cuptor. Fiecare zona produce ceramica cu caracteristici distincte, de ex. |
 |
|
Satsuma produsa la Kyoto este de culoare mai deschisa, aproape de crem,
comparativ cu cea din Kyushu care are tonuri si "crapaturi" mai intunecate.
Satsuma japoneza atinge celebritatea la Expozitia Internationala de la Paris din 1867,
unde a fost prezentata de familia Shinzu si unde s-a dezvoltat o piata de export.
Decorarea ceramicii Satsuma este cu adevarat uimitoare. Pictate manual cu emailuri viu
colorate, aur si argint si cu imagini incredibil de detaliate si minutioase, decorul, la
vazele Satsuma, de ex., poate varia de la puternic si complet (cu dragoni, peisaje, sau
animale), pana la decor mai simplist (cu scene din societatea japoneza, personaje, etc.).
Datorita acestor calitati deosebite, Satsuma a inceput sa fie produsa si in alte tari, in
principal in Coreea si China, intr-o gama larga de obiecte : vaze, boluri, cesti, etc.
Cele produse in China sunt marcate "Satsuma, Made in China" scris
intr-un dreptunghi. |
PORTELANUL COAJA DE OU
(Perioda : 1402 la 1722)
|
| Portelanul coaja de ou, "Botai Ci"
in chineza, numit, de asemenea, "produsul fara corp", este foarte usor, subtire,
alb pur si caracterizat de un corp extrem de subtire sub glazura. El a fost produs timp de
secole doar pentru oamenii bogati sau influenti, in scopul unic de expunere si nu de
folosinta. De multe ori are decorul este gravat pe el inainte de ardere, si la fel ca
filigranul la hartie, este vizibil numai atunci cand este pus in lumina. Modelul sau
colorat poate fi vazut clar din interior. Acest portelan unic, intruchipeaza toate
caracteristicile portelanului de Jingdezhen : este "alb ca jadul, la fel de luminos
ca |
 |
|
oglinda, la fel de subtire ca hartia, la fel de rezonant ca
clopotelul". Exista o mare tehnica in spatele pregatirii sale si in special o mare
atentie trebuie acordata procesului de finisare. Dinastia Song de Nord a spus: "Ma
tem ca vantul il va sufla departe, sau ca soarele il va topi". Portelanul coaja de ou
a fost introdus in dinastia Ming in timpul domniei imparatului Yongle (1402-1424). El a
reaparut in timpul domniei imparatului Chenghua (1464-1487), si mai tarziu produsele
Yongle au fost copiate sub imparatul Wanli (1572-1620). Portelanul subtire ca hartia s-a
produs din nou in timpul dinastiei Qing (1644-1911/12), in special in timpul domniei
imparatului Kangxi (1661-1722), in familia portelanurilor Verde si Roz, sub forma de
boluri, farfurii, cesti si farfurioare. Fabricarea acestui tip de portelan este foarte
complexa si mare consumatoare de timp.
Productia moderna de portelan coaja de ou a inceput aproximativ in anul 1915, in timpul
perioadei Hongxian (1915-1916), iar intre anii 1920-1930 a devenit o parte importanta a
productiei din Jingdezhen
Tipurile de portelan coaja de ou sunt multe si sunt aplicate pe scara larga la marfuri ca
: boluri coaja de ou, cupe, farfurii, vaze, lampi, etc. Unele sunt la fel de mici ca un ou
de pasare. Castroanele mai mari coaja de ou pot ajunge la peste 100 cm diametru. In
lumina, aceast portelan stralucitor si asemanator jadului, este comparat cu "o
comoara rara sub cer". |
| |
   |
|
|
